Ma
bucur de reintalnirea cu voi din fiecare saptamana care ma ajuta sa
imi umplu galeata. Sper ca si pentru voi aceasta intalnire are
acelasi efect si ma bucur daca se intampla acest lucru.
Citind
Capitolul 5 din „How
full is your bucket?” am realizat ca fiecare dintre noi este
diferit in felul sau si datorita acestor diferente, fiecare din noi
avem nevoie de metode individualizate de umplere a galetii. Un lucru
ramane insa constant: modalitatea binevoitoare de a ne comporta unii
cu ceilalti, mici acte de intr-ajutorare care, plasate la momentul si
locul potrivit adauga inca o picatura in galeata noastra.
Este foarte interesant cum
functioneaza lucrurile: ceea ce pe mine ma face fericita, imi ridica
moralul si ma motiveaza, pe tine poate sa te irite, sa te descurajeze
sau chiar sa te enerveze. Citeam de exemplu povestea lui Susan, care
ocupa pozitia de directoae la compania la care lucreaza si Matt, un
reprezentant stralucit al serviciului de relatii cu clientii. In
momentul in care Susan a devenit manager de divizie in aceasta
organizatie, ea si-a dat seama ca reusita sa va depinde de motivatia
si succesul echipei pe care o conduce gandindu-se sa ii stimuleze pe
acestia sa atinga un randament superior.
Deoarece inainte de a ocupa
aceasta pozitie de manager Susan a facut si ea parte din randul
reprezentantilor serviciului de relatii cu clientii, ea era foarte
fericita si entuziasmata in momentul in care castiga premii
importante sau distinctii. Iubea sa se ridice in picioare in sala
plina de colegi, sa fie aplaudata si ovationata. Astfel, acum, cand
depindea de ea sa recunoasca meritele celor mai buni membrii din
echipa sa, s-a gandit ca cea mai buna modalitate de a face acest
lucru este sa pregateasca o ceremonie de acordare a acestor premii
cat mai fastuoasa.
Desi
ceremonia a iesit exact cum planificase Susan, Matt a reactionat
total opus fata de maniera la care se astepta aceasta. Vizibil iritat
si nervos, acesta a declarat in fata tuturor ca nu are nevoie de
acest premiu, adaugand ca “are deja o groaza de astfel de placi
omagiale acasa, asa de multe ca nu mai avea unde sa le puna, prin
urmare nu mai avea nevoie de inca una.” Cu siguranta, unii dintre
colegii lui Matt care se aflau la momentul respectiv in sala ar fi
fost extaziati sa primeasca o astfel de distinctie. Insa nu si Matt.
Aceasta a fost cu siguranta una
dintre cele mai urate experiente din viata lui Susan. Pe langa faptul
ca dezastrul respectiv daunase moralului colectivului din care facea
parte si Matt, acum trebuia sa se gandeasca la o modalitate de a-i
recastiga increderea lui Matt.
Individualizeaza,
individualizeaza, individualizeaza
Primul pas pe care l-a facut
Susan pentru a-si repara greseala a fost sa afle cat mai multe
lucruri despre Matt, descoperind ca lucrul la care tinea Matt cel mai
tare erau cele doua fete ale sale. Fata I se lumina in momentul in
care vorbea despre ele. Astfel, anul urmator, Susan a contactat-o pe
sotia lui Matt si a rugat-o sa le duca pe fete la cel mai bun studio
foto din oras pentru a le face fetelor o fotografie de dimensiuni mai
mari, fara a-i spune lui Matt nimic, evident.
In momentul decernarii
distinctiilor, Susan a inceput ceremonia vorbind despre un om cu
totul special. In discursul ei a avut grija sa insereze comentarii nu
numai referitoare la cel mai bun angajat ci si la familistul care isi
iubea copiii ca pe ochii din cap, la final dezvelind fotografia celor
doua fetite ale lui Matt.
Vizibil emotional, Matt aproape
a alergat spre scena si a imbratisat-o pe Susan, declarand ca o
recompensa mai potrivita nu exista decat aceasta.
Ceea ce putem desprinde din
aceasta intamplare este simplu: fiecare dintre noi isi umple galeata
cu elemente care conteaza pentru el. Ceea ce este important pentru
mine, poate fi lipsit de importanta pentru tine si viceversa.
Intr-o companie este exact la
fel. Atat in relatiile dintre colegi (pe orizontala), cat si in
relatiile ierarhice (pe verticala) trebuie sa se inteleaga faptul ca
fiecare angajat este unic si valoros pentru companie prin contributia
pe care acesta o aduce in organizatie. Atat abordarea trebuie sa fie
individualizata, cat si sistemul de recompense.
Asadar dragi cititori, imi
doresc ca prin articolul de astazi nu doar sa fi adaugat o picatura
in galetile fiecaruia dintre voi, ci mai mult, vreau sa cred ca ati
ramas cu o concluzie in urma acestei lecturi, indiferent daca sunteti
angajat, angajator, student sau o persoana care citeste cu placere
articolele postate in fiecare saptamana de catre membrii echipei Job
Connect.
Au revoir! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu