O metoda simpla de a te face (ne)placut

Bine te-am gasit?

Sper ca da!

Este timpul sa vorbim despre un subiect care ne poate ajuta sa ne facem dusmani cu usurinta. Asta in cazul in care vreunul dintre noi isi doreste sa aiba sau ca acestia sa fie multi la numar.

Nu iti spun un lucru nou, probabil l-ai mai auzit sau chiar observat de-a lungul experientelor tale.

Este vorba despre atitudinea de superioritate pe care o exprimam atunci cand ii spunem cuiva ca nu are dreptate, ca se insala intr-un anumit aspect al unei discutii purtate.

Spun ca ne putem castiga dusmani prin aceasta atitudine, pentru ca nimanui nu ii place sa i se spuna ca se insala – este gresit, adica, in anumite credinte, pozitii, pareri. Fie ca este vorba de lucruri mici, materiale, precum inteligenta cainelui pe care tocmai l-a cumparat, calitatea mancarii pe care o mananca; fie ca este vorba de lucruri mari, nemateriale, cum este credinta cuiva, principii de viata, cunostinte sau informatii pe care le detine.

Nu este important subiectul asupra caruia ni se da verdictul : "Te inseli" , pentru ca, asa cum a spus James Harvey Robinson in lucrarea sa The Mind in The Making, "Este evident ca nu ideile in sine sunt importante pentru noi, ci stima de sine amenintata."

Pentru a nu contribui la scaderea stimei de sine a cuiva, pentru a nu-i rani orgoliul, trebuie sa ne deprindem cu anumite comportamente si sa ne desprindem de altele.

De exemplu:

"Oamenii trebuie sa fie invatati ca si cum nu i-ai invata si trebuie sa le propui idei necunoscute ca si cum ei le-ar fi uitat." (Alexander Pope)

Gandul ma duce inapoi cu un articol, cand spuneam ca nimeni nu se simte confortabil in a pierde teren/ stima/ reputatie. Si asta se intampla cand unul dintre noi ne afisam superioritatea in fata celorlalti.

Poate ca o avem, insa ce castigam daca il improscam cu noroi pe cel de langa noi?

Lordul Chesterfield, citat de Dale Carnegie, spunea:

"Fii mai intelept decat alti oameni daca poti; dar nu le spune asta."

Adopta atitudinea opusa, incepe din pozitia : "S-ar putea sa ma insel", "Cred ca am pierdut ceva", "Uneori memoria imi joaca feste, haide sa analizam situatia" etc. 

Sursa foto : Aici. 

Si daca am fi cinstiti cu noi insine, am recunoaste, ca si Socrate, ca

"Nu stiu decat un singur lucru, si anume, ca nu stiu nimic."

Daca vom exersa aceasta deprindere, de a ne respecta interlocutorii, poate ca vom ajunge la concluzia la care a ajuns o doamna – inginer, participant la Traing-ul Fundatiei Dale Carnegie:

"Acum sunt convinsa de raul care poate fi facut prin a-i spune unei persoane, in fata, ca se insala. Nu reusesti decat sa ii rapesti sentimentul de demnitate personala si te transformi intr-un individ care nu e bine primit in nicio discutie." (Katherine Alfred)

Exista metode diplomate si mai pline de tact decat cuvintele "Nu ai dreptate", " Te inseli", "Gresesti". Necesita mai multe eforturi, creativitate si intelepciune, ce-i drept; insa exista. Iar cei care aleg sa le foloseasca vor avea mai putini "dusmani".

Un sfarsit de saptamana petrecut "cu tact" iti doresc! 

FIECARE MOMENT CONTEAZA!

Traieste clipa!

Probabil ca ati auzit destul de des cuvintele acestea si le folositi si voi in momentele in care observati ca o persoana apropiata se concentreaza foarte mult pe momentele trecute sau pe cele viitoare, uitand sa se bucure de momentul de AICI si ACUM.

Am citit in Capitolul III din cartea “Cat de plina ti-e galeata?”, povestea lui Tammy, o mama divortata care are trei copii. Ea este prinsa intr-o cursa in care alearga intre scoala copiilor sai, locul de munca pe care il are, discutiile neplacute cu seful sau si revenirea acasa, doar pentru a se gandi la ziua care tocmai a trecut si apoi la ziua care va urma.  Este nefericita, iar interactiunea pozitiva pe care o are cu Managerul de la un alt departament, impreuna cu care a lucrat in urma cu o saptamana la un alt proiect, o face sa se simta mai bine, ii lumineaza ziua, cu alte cuvinte, ii umple galeata! Galeata sa nu ramane din pacate prea mult timp plina, fiindca acest ciclu se repeta la nesfarsit, Tammy uitand de CLIPA PREZENTA!

Cu siguranta si voi ati avut astfel de momente, in care, timp de cateva zile, sau chiar saptamani pur si simplu ati simtit ca viata a trecut pe langa voi. Rutina zilnica si activitatile automate, gandurile nesfarsite legate de evenimentele care au trecut si de care nu ati profitat si sperantele ca vor urma cu siguranta alte evenimente de care veti profita va duc in punctul in care realizati ca au trecut zile, poate chiar saptamani, in care nu s-a intamplat nimic semnificativ in viata voastra.

Ce te face sa crezi ca vei profita de o sansa care ti se va ivi peste cateva zile/saptamani/ani? Ce te face sa crezi ca acel moment nu va trece pe langa tine, la fel ca si celelalte, si nu vei profita de sansa pe care ai avut-o chiar sub nasul tau?

Raspunzand la intrebarile de mai sus, gasesti cu siguranta numeroase motive care iti spun ca “fiecare moment conteaza”!

Marturisesc ca, citind, si acum si scriind aceste lucruri, imi dau seama ca pe langa mine trec nenumarate clipe importante de care nu profit, din cauza ca sunt prea preocupata sa regret evenimentele trecute care le-am scapat “printre degete”, sau sa incropesc planuri despre cat de bine voi profita de sansele care mi se vor ivi in viitor.

Suntem atat de “prinsi” in alergatura dupa munca, cariera, bani, incat am uitat sa ne oprim si sa simtim. Am uitat ca suntem aici sa apreciem viata, sa ne bucuram de clipele care ni se ofera, sa ne bucuram de AICI si ACUM.

Cercetarile din domeniul Psihologiei au ajuns la o proportie “magica” de 1 la 5: “ cinci interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa”.

Este o proportie interesanta, insa am de adaugat o precizare: din punctul meu de vedere, interactiunile pozitive trebuie sa vina de la sine, ca urmare a atitudinii tale pozitive care atrage atitudinea pozitiva a celor din jurul tau. Asa cum spuneam si intr-un articol anterior, pentru ca galeata ta sa se umple, trebuie sa umpli galetile celor din jurul tau, iar galeata ta se va umple automat.

Atitudinea pozitiva!

Nu, nu se reduce totul la a avea o atitudine pozitiva, insa este arhi-cercetat si inclusiv dovedit faptul ca a avea o atitudine pozitiva ne influenteaza viata in bine. Ne ajuta sa trecem mai usor peste greutati si ne ofera o doza de energie care ii face pe cei incruntati sa exclame: “Oare cum o reusi?!”

Asadar, keep calm and think positive! :)

Cuvintele sunt ca o minge

Imi place jocul de ping-pong. L-am invatat de la tatal meu inca de copil. Imi plac sunetele care se aud cand mingea cade pe masa intr-o parte sau in cealalta. Imi place cand pret de cateva zeci de secunde jocul e "tacanit", adica monoton si constant. Imi place si atunci cand unul dintre jucatori loveste cu putere si trimite mingea spre alte sunete decat cele de pana atunci.

Ce imi mai place la acest joc este ca reprezinta o imagine destul de clara pentru anumite situatii de viata. De multe ori ma gandesc la el atunci cand sunt de fata sau sunt implicata intr-o discutie de argumentare/ contraargumentare.

La el m-am gandit si cand am citit primul capitol din partea a treia din "Secretele Succesului" lui Dale Carengie, capitol ce poarta titlul "Nu poti castiga o disputa".

Asupra acestei afirmatii voi ramane in randurile care urmeaza. 

Se pare ca la baza acestui comportament de "a disputa" stau motivatii care au legatura cu anumite nevoi specific umane: sentimentul de importanta de sine, exprimarea superioritatii, afisarea propriilor cunostinte si resurse mentale. Aceste sentimente sunt valide, ca si necesitatea implinirii lor. Insa acesta este terenul unuia dintre jucatorii de ping pong. Daca acesta castiga mingea, ce se intampla pe celalalt teren? Celalat pierde: importanta de sine, castiga sentimente de inferioritate si mai castiga ceva: o aversiune fata de cel castigator. Astfel, in spiritul instinctului de conservare, fiecare dintre cei implicati intr-o disputa pe un anumit subiect, joaca mingea pana la fluierul arbitrului, implicandu-se cu toate resursele de care dispune pentru a castiga mingea. Pentru ca el sa fie recunoscut ca purtatorul dreptatii si al corectitudinii in tema disputata.

Suna cunoscut? Iata ce marturiseste Dale Carnegie referitor la o situatie:

"Astfel, pentru a dobandi un sentiment de importanta si pentru a-mi afisa superioritatea, m-am numit pe sine membrul unic al unui comitet nesolicitat si deloc bine- venit, cu scopul de a-l corecta."

Aceasta situatie a fost pentru el ocazia in care a aflat adevarul despre dispute:

"Evita intotdeauna o disputa aprinsa."

"Nu poti castiga o disputa. Nu poti, pentru ca, daca o pierzi, o pierzi; iar daca o castigi, o pierzi. O pierzi pentru ca cealalta persoana se va simti ranita, inferioara, va avea mandria distrusa. Iti va dispretui triumful."

Si din momentul in care devenim constienti de aceasta ultima afirmatie, ramane alegerea:

"Intrebarea este: Ce preferi sa ai: o victorie academica, teatrala sau bunavointa unei persoane? Rareori poti sa le ai pe amandoua."

Mai adaug si faptul ca de cele mai multe ori, singurul castig este deteriorarea relatiei, pentru ca

"Un om convins impotriva vointei lui ramane la aceeasi parere."

"Daca te certi si te contrazici, poti sa obtii o victorie, insa va fi una desarta, pentru ca nu vei castiga niciodata bunavointa oponentului."

Avand in vedere aceste lucruri, logica ne indeamna la a crede ca avem de pierdut: timp oferit disputei, relatie buna, buna dispozitie, deteriorarea caracterului.

Si cred ca orice om, atunci cand depune efort in lupta, il depune pentru castig si nu pentru pierdere.

Sursa foto: aici 

"Niciun om care e hotarat sa-si implineasca potentialul, nu poate sa isi piarda vremea cu dispute personale. Inca mai putin isi poate permite sa isi asume consecintele, care includ o corupere a temperamentului sau si o pierdere a autocontrolului. Obtine lucruri mai mari la care nu ai mai mult decat niste drepturi egale si obtine lucruri mai mici care sunt totusi in mod clar ale tale. E mai bine sa lasi un caine sa treaca pe drum decat sa fii muscat de el, certandu-te de la cine are dreptate. Nici macar uciderea cainelui nu ar vindeca muscatura." Abraham Lincoln

Imi amintesc chiar in aceste momente de ultima data cand am facut astfel si ultima data cand nu am facut astfel. M-am simtit linsitita si fara mustrari de constiinta dupa ce am ales sa nu intru in disputa, desi poate am fost provocata. Si m-am simtit nelinistita si indoita ca am facut ceea ce trebuie atunci cand am incercat sa argumentez anumite lucruri.

Este dificil, pentru ca, de obicei, cand intram intr-o asemenea situatie, o facem pentru "a-l ajuta pe celalalt" sa inteleaga ca greseste. Dar sa imi spuneti si mie, va rog, cand reusiti acest lucru. Poate ca este intelept si se opreste, dar gandul tot nu i l-ati schimbat. Dar daca a fost altfel la voi, accept argumente. :)

Pana atunci, ma duc sa fac rost de o minge de ping- pong.

POZITIVISM, NEGATIVISM SI PRODUCTIVITATE

Va salut!

In articolul de astazi am stabilit ca voi vorbi despre cele trei elemente enumerate in titlul acestui articol, inspirata fiind de minunata carte a lui Don Clifton – Cat de plina ti-e galeata? (How full is your bucket?).

In articolul anterior am amintit de ideea de la care a plecat scrierea acestei carti – Razboiul din Coreea. Probabil, la prima vedere aceasta fila de istorie nu are nimic de-a face cu ceea ce suntem si facem azi. La prima vedere! Cazul relatat este, evident, o forma extrema de “golire a galetii”, insa in viata de zi cu zi avem parte de foarte multe trairi emotionale pozitive si negative care ne influenteaza gandurile si comportamentul. Desi aceste evenimente pot fi catalogate ca fiind “banale”, nu inseamna ca sunt lipsite de importanta – “ele ne erodeaza, lent dar sigur, starea de bine fizic si psihic, precum si productivitatea la locul de munca”.

Don Clifton, nepotul sau Tom Rath si alti colaboratori au realizat o cercetare in peste 10.000 de companii din mai mult de 30 de ramuri industriale, in urma acestui studiu rezultand cateva concluzii deloc surprinzatoare. Se pare ca “Motivul numarul unu pentru care oamenii isi parasesc locul de munca este ca ei nu se simt suficient de apreciati pentru munca pe care o depun”.

De asemenea, acelasi studiu releva faptul ca “sentimentele de aversiune fata de sefi sporesc riscul contractarii de comotii cerebrale cu 33%”, iar costurile negativismului la locul de munca sunt foarte mari. In SUA, de exemplu, efectele negativismului la locul de munca costa economia Statelor Unite intre 250 si 300 miliarde de dolari pe an.

Cu siguranta cu totii avem un coleg care ajunge prost-dispus la munca, isi incepe ziua plangandu-se in stanga si in dreapta, se plimba de colo-colo toata ziua golind galetile celor din jurul sau, carora le scade productivitatea, iar in final cu totii ajungem acasa declarand “Din nou am avut o zi nasoala la munca!”.

Da, este adevarat!

Acesti oameni se “hranesc” din galetile noastre, secandu-ne de energie, pozitivism si voie buna!

Inca de cand eram mici, in toate povestile, basmele, desenele animate si filmele pe care le auzeam sau priveam, binele invingea raul. De ce nu am crede acelasi lucru si acum?

Nu lasati aceste persoane din grupurile din care faceti parte sa “fure” din galetile voastre! Cel mai bun lucru pe care il putem face cu totii este sa daruim! Sa daruim bucurie, sentimente pozitive, apreciere sincera, sa le umplem celor din jurul nostru galetile, inainte ca acestia sa apuce sa fure din ale noastre. Astfel, in timp ce le umplem lor galetile se umplu si galetile noastre, mediul de munca va fi unul placut, motivant si sanatos!

Ati simtit vreodata ca, desi ati avut o stare pozitiva la inceput, aceasta s-a schimbat complet intr-una negativa in momentul in care ati intrat intr-un cadru incarcat negativ? Daca raspunsul este DA, ganditi-va ca si vice-versa este valabila! Ii putem face pe ceilalti sa atinga o stare emotionala pozitiva doar oferindu-le un cadru placut, incarcat de pozitivism, incurajare si vorbe bune.

Totusi, este important de facut o precizare de care trebuie sa se tina seama neaparat!

Aprecierea si vorbele bune aduse celor din jur trebuie sa fie facute in mod sincer si semnificativ!

Trebuie sa marturisesc faptul ca la Job Connect facem deseori astfel de exercitii, iar in zilele in care unul dintre noi are astfel de initiative mediul de lucru este placut si se simte foarte usor diferenta. In crearea acestei diferente poate costa foarte putin, sau poate fi realizata pe gratis. “Nu este nevoie decat de un singur lucru si acesta se numeste spirit de initiativa.”

Tu cat de apreciat(a) te simti la locul de munca? Dar in relatiile cu prietenii? Crezi ca depinde, intr-o oarecare masura si de tine ca mediul in care te afli sa fie unul pozitiv?

Te invit sa discutam raspunsul tau (fie pro, fie contra) in rubrica de comentarii de mai jos!

Pana la urmatoarea intalnire sper ca galeata ta sa fie permanent plina, astfel incat sa poti sa oferi si celor din jurul tau optimism si pozitivism!

Dragostea ta ghideaza comportamentul tau

In limba greaca exista cel putin 3 termeni folositi pentru cuvantul romanesc "dragoste".

1. Eros – pentru dragostea pasionala, fizica;
2. Phileos – pentru dragostea prieteneasca;
3. Agape – pentru dragostea neconditionata.

Personificata si ascultata, fiecare dintre cele trei ar spune:

Eros: "Te iubesc pentru ca imi placi. "

Phileos: "Te iubesc daca ma iubesti si tu."

Agape: "Te iubesc indiferent daca tu ma placi sau ma iubesti."

In fiecare zi din viata noastra, desi nu cunosteam poate aceasta clasificare, actionam si ne comportam, vorbim, iubim ghidati de unul din aceste trei tipuri de dragoste.

Iti propun un exercitiu, pentru a fi mai constient de tine si de motivatia intrinseca, de ceea ce te ghideaza in modul in care traiesti: Analizeaza, timp de cateva zile, la sfarsitul zilei, care tip de dragoste te-a impins spre anumite conduite. Si apoi cantareste care din cele trei te face sa te simti mai implinit si ofera calitate relatiilor tale.

Despre unul din aspectele din tema larga a dragostei Agape am citit astazi in "Secretele Succesului" lui Dale Carnegie si anume, despre a face lucruri bune si frumoase pentru ceilalti fara sa astepti nimic in schimb. In capitolele anterioare repetam un fel de lait-motiv : "Daca vrei sa ai succes", "Daca vrei sa fii bine primit", "Daca vrei sa obtii ceva" etc. Astazi nu o sa invoc niciunul dintre aceste motive si chiar ma incurajez si te incurajez sa aplicam o traire frumoasa si atunci cand nu urmarim nimic sau cand nu avem niciun beneficiu din aceasta.

Daca urmarim a invata sa practicam dragostea Agape in toate zilele vietii noastre, vom afla cum este sentimentul de a face ceva pentru cineva care nu poate face in schimb ceva pentru tine.

Te las sa incerci si apoi sa ne spui cum te-ai simtit!

Dale Carnegie vorbeste despre o lege "absolut importanta" in relatiile umane:

"Fa mereu cealalta persoana sa se simta importanta".

Pentru ca si este! "Adevarul gol-golut este ca aproape toti oamenii pe care ii intalnesti se simt superiori tie intr-o anumita privinta, iar o cale sigura catre inimile lor e sa ii lasi sa constientizeze, in mod subtil, ca le recunosti importanta si o recunosti in maniera sincera." (Dale Carnegie)

In modul acesta implinim nevoia oamenilor de a fi aprobati, de recunoasterea realei valori, de sentimentul ca sunt importanti, in mica lor lume.

Gandeste-te: Ti-ar placea sa te simti asa? Cand ti-ar placea? De cate ori? Unde, in care cerc social si in care mediu?

Raspunsul pe care il dai acestei intrebari va determina necesitatea de a face la fel pentru altii: Mereu, oriunde.

Este o invatatura predicata si transmisa din cele mai vechi timpuri:

"Fa altora precum vrei sa-ti faca ei tie."

Nu trebuie sa astepti sa devii presedinte sau director pentru a folosi aceasta "filozofie a aprecierii "pe gratis"". Poti face minuni cu ea aproape in fiecare zi.

Fa minunea azi si observa cum reactioneaza oamenii.

Te invit ca prin exercitiul nostru sa confirmam sau sa infirmam cu propria experienta aceste "secrete ale succesului".

O picatura pentru galeata ta!

Bine v-am regasit dragi cititori ai acestui blog!

Revin in forta si plina de entuziasm pentru a va prezenta o carte foarte interesanta pe care am luat-o in mana cu cateva zile in urma. Deoarece mi-am promis mie insumi ca voi citi in fiecare saptamana cate un capitol, ma tine cu sufletul la gura de la o saptamana la alta, nerabdatoare sa trec la capitolul urmator. Cartea se numeste: “Cat de plina ti-e galeata? Strategii pozitive pentru munca si viata” si este scrisa de Parintele Psihologiei Pozitive, Donald O. Clifton.

Si, pentru ca orice lucru este mai bun in momentul in care este impartasit, m-am gandit ca, atat eu cat si fiecare dintre dumneavoastra, vom avea mult mai multe de castigat daca impartasim idei, ganduri pro sau contra legate de cele citite.

Asadar, in continuare, timp de 6 saptamani, fiecare zi de Marti o vom petrece analizand, disecand idei si despicand firul in 4 referitor la ideile prezentate in aceasta carte.

Marturisesc ca m-am simtit si mai mult atrasa de aceasta carte datorita faptului ca este scrisa de fondatorul curentului Psihologiei Pozitive, Don Clifton si nepotul sau, Tom Rath. Una dintre recenziile cartii, realizata de catre James C. Wright – Fost Purtator de Cuvant al Senatului S.U.A. - , suna in felul urmator: “Lumea ar fi mult mai buna daca FIECARE om din lume ar citi aceasta carte.” .

Si intr-adevar, tema acestei carti este bazata pe ideea ca fiecare dintre noi detinem o galeata invizibila, care este permanent umpluta sau golita, in functie de ceea ce spun altii despre noi sau comportamentul nostru. Cand galeata ne este plina, ne simtim extraordinar, insa cand aceasta se goleste, suntem deznadajduiti.

        La fel, avem permanent asupra noastra o cana invizibila, cu ajutorul careia umplem galetile celor din jurul nostru, vorbind sau actionand in asa fel incat sa le crestem starea de bine si sa le inmultim starile pozitive. In timp ce galeata celuilalt se umple cu ajutorul nostru, se umple si galeata noastra, simtindu-ne la randul nostru extraordinar!

“Prin urmare, in fiecare moment al fiecarei zile, ne aflam in fata unei alegeri: putem fie sa ne umplem unul altuia galeata, fie sa ne bagam cana in galeata celui de langa noi. Este o optiune esentiala – o alegere care influenteaza profund relatiile cu semenii nostri, productivitatea muncii, sanatatea si fericirea.” (Tom Rath & Donald O. Clifton, p.14).

              Aceasta carte s-a nascut din dorinta de a diminua accentul pus pe studiul aspectelor negative din comportamentul oamenilor de catre psihologi. Timp de 5 decenii, Clifton si colegii sai au realizat milioane de interviuri, concentrandu-se cu preponderenta pe latura pozitiva a vietii oamenilor.

          In primul capitol al acestei carti sunt prezentate aspecte ale razboiului psihologic din Coreea si impactul devastator pe care l-a avut asupra victimelor. Nu vreau sa va rapesc placerea lecturarii acestui capitol, din acest motiv nu voi dezvalui mai multe acum, insa va invit cu mare drag sa cititi aceasta carte. Merita citita de orice om care isi doreste sa fie mai bun si sa imparta bucurii in jurul sau. Se aplica atat in viata personala, cat si in viata de cuplu sau in cea organizationala.

         Daca fiecare dintre noi am fi mai atenti la “galeata” celuilalt, inevitabil s-ar umple si galeata noastra. Trebuie sa ne largim orizontul fiecare dintre noi, sa ne deschidem mintea si sa lasam sa intre lucrurile bune, pozitive.

        E ciudat cum niciodata nu mi-am pus problema astfel. Facandu-l fericit pe cel de langa mine, voi fi si eu fericita la randul meu. Dar este evident! Cu cat imi doresc mai mult lucruri doar pentru mine, cu atat lucrurile respective se indeoarteaza de mine. Insa din momentul in care le impartasesc cu cei din jurul meu, cu atat am din ce in ce mai mult.

         Asadar dragi cititori, va trimit fiecaruia cate o picatura din galeata mea! Ma bucur si va multumesc pentru rabdare si imi doresc ca gandurile mele sa va aduca in fiecare zi (de marti) cate o picatura pentru galeata fiecaruia dintre voi!

         Pe curand!

Ce sa faci cand celalalt tace

Daca iti doresti sa fii vazut, sa fii auzit, sa ti se acorde atentie, sa fie cautata compania ta, fie ca este vorba despre companie = insotire, fie ca este vorba de companie= firma, organizatie, daca vrei sa fii citit, ascultat, dorit......atunci citeste si pune in practica numarul 5. Care numar 5? Cel care vine dupa 4.

4, adica:

1. Fii realmente interesat de alti oameni.

2. Zambeste.

3. Nu uita ca numele unei persoane este, pentru cel in cauza, cel mai dulce si mai important sunet.

4. Fii un bun ascultator. Incurajeaza -i pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi.

(Si cu aceasta am notat ideile principale ale ultimelor 4 saptamani de blog.)

Ultima data am discutat despre Ideea nr.4: cum sa tac si sa ascult ce spune celalalt.

Numai ca la un moment dat, celalalt se va opri. Si ce voi spune atunci?

Da, despre acest lucru este vorba. Ce sa spun atunci cand celalalt tace?

5. Modeleaza-ti discursul in conformitate cu interlocutorul.

In functie de ce a vorbit celalalt, iti poti da seama care sunt lucrurile care il pasioneaza, care ii fac placere doar cand se gandeste la ele.

Nu mai este un secret pentru multi faptul ca " Drumul regal catre inima unei persoane este sa vorbesti despre lucrurile pe care aceasta le pretuieste cel mai mult."

Se spune ca Theodore Roosevelt, inainte de fiecare musafir pe care urma sa il primeasca, petrecea timp documentandu-se si afland lucruri despre lucrurile care prezentau interes pentru musafirul sau.

De multe ori se spune: "Inainte de a merge la un interviu, citeste si documenteaza-te despre angajatorul respectiv",sa ii arati ca el este cunoscut si tu esti invatat.

Consider ca este o dovada si de respect ca inainte de o intalnire (oficiala, profesionala, personala) sa stii cu cine te intalnesti. In felul acesta persoana se simte importanta. Si daca persoana din fata noastra se simte importanta (pentru noi), ne va fi mai usor sa ne atingem obiectivele.

In speranta ca ti-am fost de folos si cu acest "sfat", imi vine un gand. Practic. Exista anumite aspecte ale dezvoltarii personale, ale pasiunilor tale, ale intereselor tale despre care ti-ar placea sa primesti mai multa informatie? Sau informatie diferita/ in plus fata de cea pe care o detii? Opinii, poate? "Pune pe tapet" aceste dorinte ale tale si ma voi stradui sa scriu despre ceea ce tu pretuiesti.

Cu multa pretuire,

Eliza

Te ascult, poti vorbi.

Drag prieten,

Este a saptea saptamana de cand vin la intalnirea cu tine, in ziua de vineri.

Citind “Secretele succesului” lui Carnegie, invat.

Dar astazi am realizat ceva. In toate aceste intalniri, doar am vorbit. Neincetat.

Desi uneori ti-am pus intrebari, tu nu ai raspuns. Acest lucru ma face sa cred ca a fost ceva gresit in vorbirea mea. Prea multa, fara sens, neinteresanta?

Astazi iti las spatiu mai mult pentru a vorbi, pentru a-mi spune care sunt parerile tale.

Vreau sa fiu un partener de discutie interesant. In relatia cu tine si cu altii. Cred ca si tu iti doresti acest lucru. Si astazi am invatat de la Carnegie ca este foarte important sa ascult. Si ca o discutie buna incepe cu ascultarea.

“Multi oameni nu reusesc sa faca o impresie buna pentru ca nu asculta cu atentie. Erau atat de preocupati de ceea ce urmau sa spuna, incat nu isi tineau urechiele deschise. Oameni foarte importanti mi-au spus ca prefera ascultatorii buni in locul oratorilor buni, insa abilitatea de a asculta pare sa fie mai rara decat aproape oricare alta trasatura buna. “ Isaac Marcosson, jurnalist

Asadar, inchei aici cu vorbirea pentru astazi si te ascult. Te incurajez sa vorbesti.

Fa-o, in sectiunea de comentarii sau contacteaza-ma pe privat.

Te ascult :)

Care iti este numele?

Iata-ne ajunsi la capitolul al treilea din a doua parte a celei de-a doua carti pe care o dezbatem impreuna, prima carte dintr-o serie de cinci, apartinand autorului pe care il gasim printre primii din topul autorilor de literatura motivationala.

As face bine sa trec la subiect, asa este? Si subiectul randurilor de mai sus este format dintr-un singur cuvant: NUMELE cartii. "Secretele succesului", de Dale Carnegie.

Apropo! Cum te descurci cu numele oamenilor? Cu retinerea in memorie, cu asocierea cu persoana fizica, cu pronuntia corecta?

Eu stiu, fara sa te cunosc, care este cuvantul tau preferat si la auzul carui cuvant tresari si devii atent de fiecare data.

Este numele tau.

Pentru mine, este numele meu. Si ciulesc urechile de fiecare data cand il aud rostit, fie ca se rosteste catre mine sau catre alta persoana. Ripostez ori de cate ori din Stefana, care sunt, devin Stefania, pentru ca altcineva nu este atent si nu citeste pana la capat. Mi se incalzea inima de cate ori fostul meu diriginte din liceu ajungea la numele meu in catalog, se lasa pe spate, deschidea ochii mari si citea apasat: "Ştefu Ştefana". Ma simteam deosebita dintre toti colegii cand ei erau strigati pe numele de familie si mie mi se adresau profesorii simplu : “Eliza”.

Daca ma intrebi care este cel mai frumos nume, o sa iti raspund fara a sta pe ganduri: Eliza. Si Radu, care este numele sotului meu. Am cautat mult printre tot felul de nume, dar nu am gasit unul care sa imi placa mai mult decat Eliza. Si totusi, nu imi voi numi copilul asa, pentru ca simt ca as fura atat din unicitatea mea, cat si a ei.

Sa imi spui daca ma insel. Sa il anuntam si pe Dale Carnegie ca se inseala. Sau pe Franklin Roosevelt, sau pe Andrew Carnegie. Sau pe toti cercetatorii care au ajuns la aceasta concluzie.

“Omul obisnuit este interesat de numele sau mai mult decat de toate celelalte nume de pe pamant puse la un loc. Aminteste-ti acel nume, rosteste-l cu usurinta si vei oferi un compliment foarte eficient. Uita-l sau rosteste-l gresit si ai un dezavantaj major." (Dale Carnegie)

Tot in acest capitol am citit un lucru pe care l-am mai citit si in alte carti : “Numele unei persoane este, pentru cel in cauza, cel mai dulce si cel mai important sunet.”

Daca recunosti acest lucru in ceea ce te priveste, automat vei constientiza ca pentru fiecare persoana cu care te intalnesti, pentru fiecare coleg pe care il ai, pentru fiecare client care cumpara sau nu de la tine, pentru fiecare functionar sau portar , este adevarat acest lucru si ai un avantaj daca stii acest lucru, chiar daca este singurul lucru pe care il stii despre o persoana. Si avantajul suprem apare daca si folosesti in mod corect si cu importanta cuvenita acel cuvant: numele persoanei. Este scris pe usile birourilor, pe ecusoane, in adrese de e-mail.

O modalitate simpla de a castiga bunavointa semenilor este sa ii faci sa se simta importanti, in mod sincer, fara maguliri. Sa le tii minte numele este un lucru simplu si usor.

Sa retii numele oamenilor si informatii despre ei e unul din cele mai bune lucruri pe care le-ai putea face.

Ia numele in serios!

Si daca tot vorbim despre nume, imi doresc sa cunosc acele persoane care citesc acest articol, sa le stiu pe nume. Imi doresc sa apara la sectiunea de comentarii cele mai frumoase nume de pe acest pamant, care sunt ale voastre.

Numele meu este Eliza. Al tau?

Zambiti, va rog!

Prea bine cunoscute cuvinte, nu-i asa?

Ma gandesc si ma intreb. De ce zambim la poze? Sau de ce se spune, cand facem poze, sa zambim?

Sa "dam bine in poza", sa iesim frumos. AHA!

Ne dorim sa iesim bine in poze si sa ne amintim de noi...zambind, cand vom privi pozele, peste vremi.

Dar cred ca noi ne dorim ceva mai mult decat sa iesim bine in poze. Cred ca ne dorim sa "iesim bine" din orice situatie, in orice circumstanta a vietii noastre. Ne dorim ca restul pamantenilor sa ne placa, sa aiba amintiri frumoase despre noi. Ne dorim sa avem impact in societate, in vietile celor dragi. Si, nu in ultimul rand, ne dorim sa fim frumosi!

Asadar, zambiti, va rog!

Poate ai observat din experientele cu oamenii ca "expresia pe care o poarta cineva pe chip este mult mai importanta decat hainele pe care le imbraca." (Dale Carnegie) Atitudinea oamenilor fata de noi o tinem minte si ne influenteaza si nu hainele pe care le poarta sau obiectele pe care le detin.

Ovidiu Bojor scria in "Pledoarie pentru o viata lunga": 

"Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră."

Stiu ca toti vrem ca si de la ceilalti oameni si de la viata sa se intoarca spre noi un zambet si nu o grimasa.

Asadar, zambiti, va rog!

James McConnell, psiholog la Universitatea din Michigan a afirmat: 

"Oamenii care zambesc tind sa indeplineasca mai eficient activitatile de predare si de vanzare si sa creasca copii mai fericiti."

Mi-a placut o definite pe care a dat-o Dale Carnegie in "Secretele succesului" zambetului :

"Zambetul este mesagerul bunavointei tale."

Zambetul ajunge inaintea picioarelor tale la ghiseul la care ai de rezolvat o problema; ajunge inaintea banilor pe care trebuie sa ii platesti unui agent; ajunge inaintea ofertei tale la clientul tau.

Si inca ceva: daca in functie de regiune, de tara, de zona se vorbesc dialecte sau limbi diferite; daca moneda de schimb este diferita in functie tara in care te afli; daca regulile si legile sunt diferite....ai ghicit! Zambetul este acelasi la noi ca si in Africa. "Toti zambesc in aceeasi limba." (anonim)

Uneori nu suntem in starea de a zambi, nu avem dispozitia sau motivele, spunem noi. Si uitam ca noi avem multe (fizic, material, intelectual) pe care altii nu le au.

Zambetul este un semn al multumirii, al recunostintei, al bucuriei, al fericirii. Abraham Lincoln spunea ca

 "majoritatea oamenilor sunt fericiti in masura in care isi propun sa fie".

Intotdeauna vom avea motive sa zambim si de prea putine ori in viata suntem indreptatiti sa nu o facem.

Dale Carnegie ofera un sfat celor care gasesc greu a zambi:

"Forteaza-te sa zambesti. Daca esti singur, forteaza-te sa fluieri, sa fredonezi o melodie sau sa canti. Comporta-te ca si cum deja ai fi fericit, iar aceasta conduita te va face fericit."

William James, binecunoscut psiholog si filozof, a scris:

"Actiunea pare sa urmeze sentimentului, insa, in realitate, actiunea si sentimentul se manifesta impreuna, iar prin reglarea actiunii, care este mai mult sau mai putin sub controlul vointei, putem sa reglam indirect sentimentul, care nu se afla sub acest control."

Asadar, zambiti, va rog!