Cine a gaurit acoperisul?

Cel de-al doilea capitol din cartea lui John Maxwell incepe si se centreaza in jurul pildei biblice din Evanghelia dupa Marcu, cea in care Iisus, proaspat reintors la Capernaum, a fost inconjurat de oameni dornici sa il intalneasca. Patru barbati, care transportau pe o targa un prieten care avea un handicap fizic, vazand cata lume se adunase acolo, au urcat pe acoperis si au facut o gaura in el, pentru a-l cobori in camera pe prietenul lor, sa-l vada pe Iisus.

E un lucru extraordinar ceea ce au facut cei patru barbati pentru prietenul lor. “Ce fel de oameni ar face o gaura in acoperis?” e o intrebare pe care si-o adreseaza Maxwell si la care te invit, in sectiunea de comentarii, sa oferi exemple personale.

John Maxwell, analizand comportamentul celor patru barbati, a ajuns la concluzia ca acestia au fost manati de cateva caracteristici, precum:

1. Grija pentru ceilalti oameni

Cei patru barbati au fost altruisti. Ei s-au gandit la o modalitate prin care sa il ajute pe prietenul lor, fara a se ingrijora de modul in care vor fi perceputi sau de nevoia lor de a se infatisa in fata lui Iisus. Preocuparea sincera pentru o alta persoana, fara a cere ceva in schimb reprezinta cea mai inalta treapta a altruismului.

2. Spiritul de cooperare

Cooperarea dintre cei patru barbati este de-a dreptul uimitoare. Unul singur daca renunta, un capat al targii ramanea nesprijinit. Fiecare dintre ei a fost constient de importanta contributiei celuilalt. “Prima data, trebuie sa ne unim fortele, caci cooperarea ne va duce, in timp, la victorie.” Cu siguranta am avea foarte multe de castigat daca am constientiza cu totii ca avem nevoie unii de ceilalti pentru a reusi in ceea ce ne propunem, pentru a duce la indeplinire planurile stabilite cu minutiozitate.

3. Convingerea nestramutata ca Iisus detine toate raspunsurile

Convinsi ca Iisus si doar El il poate ajuta pe prietenul lor, cei patru prieteni au facut tot ce au putut, au dat dovada de hotarare si indrazneala pentru a face aceasta intalnire posibila. Ar fi putut la fel de usor sa renunte. Sa spuna ca este greu, imposibil sau sa fie descurajati de multimea care era adunata acolo. Dar nu! Ei NU S-AU DAT BATUTI!

4. Lamurirea prioritatilor

Ei aveau clar in minte stabilit scopul final: intalnirea prietenului lor cu Iisus. Astfel, neclintiti de la obiectivul lor, cei patru au gasit modalitatea de a face acest lucru posibil.

Trebuie sa marturisesc faptul ca, de multe ori, un scop neclar sau neincrederea in forta obiectivului pe care vreau sa il duc la indeplinire ma impiedica sa obtin lucrurile pe care mi le doresc. In momentul in care imi stabilesc un scop si realizez ca este...”destul de maret”, in mintea mea incep sa apara ganduri de genul...”oare sunt capabila EU sa fac asta?” … ”poate totusi ar trebui sa ma mai gandesc” … “poate ca...”. De asemenea, apar concomitent si tot felul de scuze si piedici inchipuite care efectiv nu ma lasa sa vad calea care ma poate duce catre indeplinirea scopului meu, solutia sau, cum imi place mie sa ii spun, “Efectul <<Trink>>!”

Dragii mei, ma simt deja foarte apropiata de voi, cei care cititi acest blog si cu care imi dau intalnire in fiecare zi de marti. Va invit cu caldura sa va analizati pe voi insiva. Nu fiti exagerat de aspri, dar nici incredibil de bland cu voi. Priviti-va din afara. Primul pas pentru rezolvarea unei probleme este constientizarea ei. Da, apoi urmeaza “the hard work” insa rezultatul MERITA acest efort!

Imbratisari si mult succes!

Pe curand!

Sa taci si, totusi, sa castigi

Tacerea. Un aspect asa de putin pretuit in zilele noastre. Astazi nu vreau sa ma refer la tacerea care se refera la atmosfera, mediul, momentul in care ar trebui sa fim noi cu noi, pentru a ne regasi, intr-un anumit moment de peste zi, pentru a ne odihni de toata galagia din jurul nostru.

Astazi este timpul sa vorbim despre dialoguri pe care le avem cu oamenii, in general acele dialoguri in care incercam sa convingem de ceva, sa atragem pe cineva de partea obiectivelor si metodelor noastre: fie ca suntem simpli angajati, agenti de vanzari, functionari publici, parinti sau profesori care incercam sa trezim anumite comportamente in interlocutorii nostri.

Atunci cand stim ca vom avea de "convins" pe cineva, ce facem? Ne gandim, faurim discursuri, inventam strategii, le folosim pe ale altora , doar- doar vom avea succes!

O multime de cuvinte – sau vorbe – prin care incercam sa atragem partenerul de conversatie de partea noastra. Le folosim ca pe momeli pentru peste – bine tintite, bine stabilit momentul si tonul apasat cu care le vom rosti – pentru a produce cel mai bun efect.

La fel a facut si un reprezentant de vanzari de fibre textile pentru constructia de masini. Era convocat la o ultima intalnire cu inginerul de materiale textile, agentul de aprovizionare, directorul de vanzari si insusi presedintele companiei care urma sa faca o comanda. In afara de el, mai aveau stabilite intalniri alti doi reprezentanti, ai concurentei. Avea oportunitatea de a face pledoaria finala in privinta contractului de colaborare pentru un an de zile pentru compania constructoare de masini.

Si-a stabilit un plan de "bataie" si s-a dus. Insa circumstanta – sau nu – a facut ca atunci cand era programata intalnirea, sa aiba un atac sever de laringita:

"Cand mi-a venit randul sa ii intalnesc pe directorii executivi pentru prezentare mi-am pierdut vocea. Abia daca puteam sopti. Am fost invitat in incapere [...]. M-am ridicat in picioare si am facut un efort vitejesc de a vorbi, insa nu am reusit decat sa scot un carait."

Pentru ca domnii prezenti asteptau ceva de la el, le-a comunicat in singurul mod in care putea transmite un mesaj – in scris – ca nu poate vorbi: "Domnilor, mi-am pierdut vocea. Sunt fara glas."

Ce este de facut intr-o astfel de situatie? Ce as face eu? Ce ai face tu?

Era in joc un contract foarte important. Omul a venit intr-un alt oras decat al lui, a intalnit cateva persoane foarte importante din cadrul uneia dintre cele mai mari producatoare de automobile din SUA. Nu putea sa...reprogrameze sau sa nu se prezinte. Si totusi, se afla in imposibilitatea de a vorbi.

Nu i-a ramas alta optiune decat ...sa taca.

A tacut si directorii au vorbit singuri – chiar aprins – despre oferta si materialele companiei cu reprezentant temporar mut.

Iata ce a marturisit reprezentantul de vanzari:

"Ca rezultat al acestei intrevederi, am obtinut contractul – cea mai mare comanda pe care am primit-o vreodata. Stiu ca as fi pierdut contractul daca nu mi-as fi pierdut vocea, pentru ca avusesem o idee gresita despre intreaga propunere. Am descoperit, destul de intamplator, cat de avantajos e sa o lasi, uneori, pe cealalta persoana sa vorbeasca."

Sursa foto: Aici

Poate pentru noi nu se va ivi aceasta "intamplare", pentru a accepta acest adevar. Insa avem marturiile si exemplele celor care au invatat deja aceasta lectie. Si suntem privilegiati sa le avem si suntem intelepti daca le vom folosi.

Cat despre tacere, cred ca mai sunt multe lectiile pe care le mai avem de invatat. Pana la noi descoperiri (pe care mi-ar placea sa le impartasiti), este bine sa tinem mint cuvintele lui Dale Carnegie: "Oamenii nu iti vor acorda atentie atata timp cat inca au multe idei proprii care cer sa fie exprimate."

Sa ne asiguram mai intai ca persoana din fata noastra are loc in mintea sa si pentru ideile noastre. Si daca nu are, sa o lasam sa faca loc, prin exprimarea tuturor ideilor care ii umplu mintea.

Un weekend placut, cu ocazii de a practica aceste teorii iti doresc!

P.S. Citatele si povestirea din acest articol sunt preluate din cartea Secretele Succesului, de Dale Carnegie, Editia 2010, Bucuresti, pag. 156-160

Invitatie la meditatie

Zilele trecute am decis sa accept invitatia venita din partea lui John Maxwell, care ne indeamna la meditatie. Asadar, am luat in mana editia aniversara – 30 de ani de la prima aparitie a acestei carti si, ca pe fiecare carte scrisa de Maxwell, si pe aceasta am indragit-o inca de la primul contact. Asadar, dragi cititori care ati fost alaturi de mine in ultimul an, va invit si eu, la randul meu, sa acceptati invitatia de a medita impreuna, in fiecare zi de marti a saptamanii. 

Mentalitatea ne determina personalitatea – este afirmatia cu care isi incepe Maxwell introducerea in aceasta minunata carte. Exista o vorba care spune astfel: „Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca.” In toate cartile pe care le-am citit pana acum de dezvoltare personala si leadership am gasit subliniata aceasta idee, si anume aceea ca, daca iti doresti un lucru cu adevarat, toate eforturile si actiunile tale se vor canaliza, atat constient, cat si inconstient, inspre implinirea acestui scop.

Pentru a deveni un bun lider, este nevoie sa facem cateva schimbari la noi insine, iar piatra de temelie este modificarea mentalitatii. Si, deoarece venirea primaverii reprezinta o buna ocazie pentru a demara „curatenia de primavara” si in propriile ganduri, Maxwell ne propune trei aspecte pe care trebuie sa le avem in vedere:

1. In ce mediu vreti sa traiti?

„Fiecare dintre noi este produsul anturajului” (Maxwell) Imi amintesc si acum nenumaratele proverbe care abordeaza aceasta tema pe care mi le repetau parintii mei in copilarie: „Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa iti spun cine esti” sau „Cine se aseamana se aduna”.

Da, mediul in care traim ne influenteaza puternic mentalitatea pe care o avem din acest motiv este important sa fim atenti la anturajul pe care ni-l cream, oamenii cu care interactionam permanent si activitatile zilnice, rutiniere.

2. Ce faceti in timpul liber?

„Modul in care va petreceti timpul liber influenteaza in mare masura modul in care ganditi” (Maxwell). Treuie sa ne asiguram ca timpul nostru liber este „cheltuit” cu cap, in mod valoros. Trebuie sa fim echilibrati, iar scopurile noastre sa fie cat se poate de clare.

3. Cine sunt cei mai apropiati prieteni ai dumneavoastra?

Oamenii cu care ne petrecem majoritatea timpului si pe care ii consideram prieteni isi pun foarte mult amprenta asupra noastra. Este de fapt un schimb reciproc – noi dam ceva de la noi si primimin schimb cate ceva de la ceilalti. Pentru a ne asigura ca ceea ce preluam de la ceilalti este de calitate, trebuie sa fim atenti la anturajul pe care ni-l formam.

Pentru a trage o concluzie, nu vad nimic mai potrivit decat motto-ul acestei carti:

„Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.” (Epistola catre Filipeni 4,8)

Toate bune!

Secretul lui Socrate, in viata de zi cu zi

Imi place ca atunci cand port o conversatie cu cineva sa fie una armonioasa, in care sa fim de acord asupra a ceea ce discutam. Cred ca multora le place acest lucru. Desi cred ca exista si persoane care au placere in a discuta in contradictoriu si practica acest lucru, ca pe un sport.

De obicei, mai ales atunci cand avem de impartit un scop comun, ne dorim ca toti “caii de la caruta sa traga in aceeasi directie”. Si este bine sa reusim sa cadem de acord si sa fim de acord unul cu altul, unii cu altii atunci cand este timpul de luat decizii: in familie, in cariera, la serviciu si in alte societati pe care le frecventam.

In capitolul pe care l-am citit astazi din Secretele succesului lui Dale Carnegie suntem instruiti exact in aceste situatii, in care avem de indeplinit o sarcina sau avem de luat decizii.

Prima recomandare este sa ne asiguram de la inceput ca avem acelasi obiectiv si sa accentuam acest lucru, ca si toate aspectele cu care suntem de acord.

Un alt lucru recomandat, care il completeaza pe primul, este sa pastram o atitudine pozitiva intre noi si sa ne straduim ca si atitudinea interlocutorului sa fie si sa ramana pozitiva si deschisa: sa punem intrebari la care poate raspunde cu DA si sa fugim de cele la care ar putea raspunde NU. Profesorul Harry B. Overstreet, in cartea Influencing the Human Behavior, pledeaza pentru acest lcuru:

“Un raspuns negativ este obstacolul cel mai dificil de surmontat. Dupa ce ai spus NU, intreaga mandrie a personalitatii tale cere ca tu sa ramai consecvent fata de tine insuti. Mai tarziu poti simti ca acel NU nu a fost bine gandit; totusi, trebuie sa tii cont de mandria ta pretioasa!”

Si aprob, pentru ca de multe ori, din cauza acestei mandrii, pierdem ocazii oportune.

Cercetarile psihologice aproba si ele faptul ca atunci cand o persoana spune NU si vorbeste serios, ea face mult mai mult decat a spune un cuvant din doua litere. Toate sistemele organismului – glandular, nervos, muscular – isi unesc fortele pentru a crea o dispozitie de respingere, de retragere. In cazul opus, atunci cand o persoana spune DA, nu se produce nicio activitate de retragere. Organismul se afla intr-o pozitie deschisa, mobila, de acceptare. - Si acesta trebuie sa fie scopul primordial in orice discutie pe care o purtam.

Aceasta “tehnica” de a face un interlocutor sa fie de acord intr-o situatie nu este noua, nici inventata recent. Este doar concluzia oamenilor care au practicat “metoda socratica” si au experimentat ca este potrivita si corecta.

Metoda socratica este secretul pe care Socrate nu l-a tinut pentru el.

Care este secretul lui Socrate?

Obtinerea unor raspunsuri afirmative. El punea intrebari cu care oponentul trebuia sa fie de acord. Continua sa obtina acord dupa acord, pana cand acumula o multime de raspunsuri afirmative. Punea intrebari pana cand, aproape fara sa isi dea seama, oponentii sai incepeau sa imbratiseze concluzia pe care o negasera cu indarjire cateva minute mai devreme.

Utilizarea acestei metode cere strategie si gandire suplimentara din partea celui ce alege sa o foloseasca, insa cred ca rezultatele merita investitia psihica si intelectuala.

Sa invatam, dar, de la Socrate si, poate, candva, cineva va scrie si despre noi intr-o carte!

Secretele postei electronice

Sursa foto: Aici

In primul rand, vreau astazi sa am un gand bun pentru doamnele si domnisoarele care citesc blog-ul Job Connect. Gandul bun sa se transforme in lucruri bune pentru dumneavoastra, lucruri care sa va faca sa zambiti in fiecare zi si care sa va ajute sa dati mai departe din binele ce vi se intampla dumneavoastra.

Am un gand si pentru domni - cei care au in jur, in casa sau la locul de munca cel putin cate o doamna sau domnisoara. Sa le pretuiti si sa va bucurati de ele! (Scurt gand, uimitor, avand in vedere ca vine de la o doamna :) )

Revenind la faptul ca aceasta zi este nu numai de 8 martie, dar si de vineri, va spun ca astazi vom lua o pauza de la “Secretele succesului” lui Dale Carnegie, pentru a va oferi cateva lucruri pe care le stiti sau nu, despre “secretele” unui e-mail scris bine si corect.

Am cercetat anumite surse legate de acest subiect si am apelat si la putina experienta pe care cred ca o am in acest domeniu. Sper sa va fie de folos cele ce urmeaza.

Mentionez ca scriu ca si un simplu folositor de posta electronica, fara sa fi urmat un curs pe aceasta tema sau sa fi citit vreo carte dedicata subiectului. Desi tocmai am aflat de cartea “Perfect e-mail”, scrisa de autorul Steve Morris. Deci exista.

In primul rand, este cunoscut faptul ca e-mail-ul este o inventie utila a lumii moderne, dominata de tehnologie, inventie care a ajuns sa inlocuiasca, intr-un fel, scrisoarea.

Despre scrisoare, de asemenea, stim ca poate fi de mai multe tipuri: oficiala, personala, de felicitare etc.

Trag concluzia ca si e-mail-ul se imparte in mai multe tipuri. Insa astazi nu vreau sa vorbim despre e-mail-ul pe care il trimit prietenilor sau rudelor sa le spun ca am ajuns cu bine in alta tara, nici despre e-mail-ul sau mesajul pe Facebook prin care anunt grupul de limba chineza ca ne vom intalni saptamana viitoare pentru curs.

Vreau sa vorbim despre e-mail-urile oficiale, daca este potrivit sa le numesc asa: cand trimit un e-mail catre un colaborator al companiei, catre un furnizor, catre o companie de recrutare impreuna cu un CV, catre o persoana necunoscuta careia vreau sa ii propun o colaborare.

Avem in vedere:

  

Adresa:

Pentru ca totul incepe cu inceputul, cred ca este foarte important sa stim cui trimitem e-mail-ul, astfel incat sa fie adresa corecta. Din proprie experienta va spun ca nu ma simt bine cand primesc un e-mail Delivery Failure Notice. Am ratat scopul meu. Un lucru care imi vine in minte, care poate produce o astfel de eroare este extensia adresei la care trimit. Cand imi dicteaza cineva o adresa electronica, ascult de la inceput pana la sfarsit. Nu este obligatoriu ca fiecare adresa sa se termine “.com”. Sau ca fiecare adresa sa fie inregistrata pe “yahoo”. De aceea, verific de doua ori fiecare adresa pe care o primesc si ma asigur ca extensia este corecta.

Recipientii:

Legat de “CC:”si “BCC:” : Daca un mesaj prin e- mail trebuie trimis la mai multe persoane, pot fi folosite aceste doua optiuni, dupa cum urmeaza: “CC:” - o adresa adaugata in aceasta rubrica va fi vazuta de toti cei care primesc e-mail-ul. Spre deosebire de una adaugata in “BCC:”, care nu va fi vazuta de destinatarul principal.

Subiectul:

Este primul care atrage sau nu atentia si care desemneaza prioritatea de citire mesajului tocmai intrat in casuta.

Este foarte bine ca orice mesaj trimis sa aiba trecut la subiect exact acest lucru: subiectul mesajului: despre ce este vorba in mesaj? In subiect nu se lasa spatiu gol, nici nu se scrie mesajul, care trebuie scris in locul special destinat. Si nicidecum nu se pune un subiect care nu are legatura cu ceea ce contine mesajul, doar ca sa atraga atentia spre a fi deschis, si cat mai repede!

Inca un lucru util: Subiectul sa fie scris corect gramatical, ortografic: A se evita scrierea fiecarui cuvant din Subiect cu majuscula, folosirea semnului exclamarii (!) sau inserarea de URL. Toate acestea trimit mesajul direct in Spam.

Corpul mesajului:

Acum e acum! In primul si primul rand doua lucruri: Sa nu fie niciodata gol, oricui ai trimite. Primesc deseori e-mail-uri “goale”, doar cu un atasament atarnat. Asta inseamna ca trebuie sa ghicesc despre ce este vorba. Nu stiu daca o persoana care trimite un astfel de mesaj se asteapta sa fie contactata sau sa primeasca un raspuns. As spune ca nu, altfel si-ar fi exprimat intentiile in scris.

Apoi, daca este umplut, sa fie umplut cu sens, claritate si cu cuvinte, propozitii si fraze corecte – din toate punctele de vedere.

Mi-ar placea sa cunosc alte detalii referitoare la acest lucru in sectiunea de comentarii.

Primul lucru care trebuie scris (obligatoriu) in corpul unui e-mail este o formula de salut.

In Sibiu sunt magazine care promoveaza acest lucru, avand un afis lipit pe usa, de obicei, pe care scrie: “Aici se spune Buna ziua si Multumesc!”

Ei bine, si intr-un e – mail se folosesc aceste elemente ale bunului simt si ale bunei cresteri, chiar daca pot capata forme variate (ex. : cuvinte inlocuitoare).

Semnatura: 

Ultimul lucru care trebuie scris este semnatura (daca exista una predefinita) sau pur si simplu numele si prenumele expeditorului.

Intre aceste doua elemente esentiale se gasesc exprimate: motivul, intentia, scopul mesajului.

Redactarea acestora tin de abilitatile fiecaruia dintre noi, insa este important sa avem si sa pastram un ton politicos, plin de respect si bunavointa.

Inainte de a apasa butonul “Send”, este bine sa verificam daca am spus tot ce am vut sa spunem, daca am atasat tot ce am vrut sa atasam, daca ne-am semnat, daca am salutat de bun venit si de bun ramas, sa citim inca o data pentru a nu se strecura greseli.

Sunt mult mai multe informatiile utile pe care le putem afla despre aceasta arta, de a trimite un mesaj prin posta electronica.

Sursa foto: Aici 

Nu am pretentia ca le-am atins pe toate sau ca am scris tot ce se putea scrie despre unul dintre puncte. Insa scopul acestui articol nu acesta este, ci de a ma provoca si de a te provoca sa cercetezi in continuare si sa ne punem la punct cu ce inseamna “bune maniere” la acest capitol, pe care il folosim atat de mult, atat in viata profesionala, dar si in viata de zi cu zi.

Iti multumesc pentru atentie si mi-ar placea sa fim imbogatiti cu completari legate de acest subiect, folosind sectiunea de comentarii.

Cateva resurse utile:

http://www2.elc.polyu.edu.hk/cill/eiw/e-mail.htm

http://www.wikihow.com/Write-a-Formal-Email

http://www.english-for-techies.net/Q%20&%20A/Writing-emails.pdf

http://jerz.setonhill.edu/writing/e-text/email/\

O zi senina, in ciuda vremii si termenelor – limita si un weekend relaxant iti doresc, draga cititor!

Cu multa consideratie, 

Eliza Paun

CINCI STRATEGII PENTRU POTENTAREA STARILOR SUFLETESTI POZITIVE

Va salut!

Cu siguranta ca stiti cu totii faptul ca pentru ca starea noastra generala sa fie permanent una de bine, iar galetile sa ne ramana pline, trebuie sa ne facem un obicei din a umple galetile celor din jur.

Desi, probabil, multa lume cunoaste acest lucru sub aspect teoretic, cand vine vorba de practica, este posibil ca actiunile noastre sa lase de dorit.

Tocmai din acest motiv, Organizatia Gallup, analizand 4000 de raspunsuri deschise date in cursul interviurilor pe aceasta tema, a selectat si conturat cinci strategii pentru care obtinerea de rezultate are cel mai inalt grad de proabilitate.

Prima strategie: Evita golirea galetilor

In carte apare un exemplu relevant pentru aceasta prima strategie: „Asa cum ar trebui sa scapam de datorii inainte de a pune bani deoparte, tot asa ar trebui sa eliminam golirea galetilor inainte de a putea incepe sa le umplem pe ale persoanelor din jur.”

E un exemplu foarte bun. Ce folos daca, la inceputul unei conversatii facem cateva remarci negative, care golesc galeata interlocutorului nostru, iar apoi incercam sa „indulcim” situatia, ne comportam frumos, vorbim dragut si dorim ca persoanele din jurul nostru sa se simta bine? Evident, galeata partenerului nostru de conversatie se va umple mai greu in aceasta situatie.

Cea de-a doua strategie: Lauda ceea ce este bun

Acest subiect a fost indelung studiat si cercetat, ajungandu-se la concluzia ca accentul pe aspectele pozitive aduce rezultate mai rapide si mai consistente decat focalizarea pe rezultatele negative. Vorba proverbului...”Vorba dulce, mult aduce!”

Astfel, autorii ne provoaca sa realizam un mic calcul mintal: daca in fiecare zi fiecare dintre noi umple doua galeti, iar posesorii celor doua galeti umplu la randul lor alte cate doua galeti, samd., dupa numai zece zile, mai mult de o mie de galeti vor fi umplute.

Cea de-a treia strategie: Fa-ti prieteni foarte apropiati

„Relatiile de prietenie de profunzime conduc la o crestere semnificativa a multumirii in viata”, „Cine nu are prieteni, e un om sarac” - sunt doar doua exemple de vorbe din popor care sustin strategia propusa de cei doi autori. Relatiile puternice, de durata, s-au format cel mai probabil atunci cand de la bun inceput a existat o serie constanta de interactiuni pozitive. Evident, daca majoritatea interactiunilor pe care le avem sunt predominant negative, atunci sansele de a construi relatii de prietenie sunt practic nule.

Reputatul psiholog Ed Diener a declarat ca „Cei mai fericiti oameni au cultivat si continua sa cultive relatii sociale de inalta calitate”.

Cea de-a patra strategie: Ofera pe neasteptate

Exista studii care demonstreaza faptul ca micile atentii, cadouri, oferite pe neasteptate, au un impact mai semnificativ din punctul de vedere al umplerii galetii decat cadourile previzibile.

Un experiment realizat in cadrul unui magazin cu articole vestimentare de lux, in decursul caruia asociatii responsabili de domeniul vanzarilor le-au oferit cate un mic cadou clientilor despre care se stia ca fac mai rar cumparaturi in magazinul respectiv, a condus la cresterea cifrei de afaceri a lantului respectiv de magazine, transformand clientii ocazionali in clienti fideli.

Cea de-a cincea strategie: Inverseaza regula de aur

Inversand putin regula de aur ”Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, noi am spus: „Fa-i altuia ceea ce ii place sa ii faci!”. Totusi, este esential sa se tina seama de un aspect: individualizarea este cheia succesului. Este foarte putin probabil ca lucrurile care sunt importante pentru cineva sa aiba o semnificatie la fel de mare pentru altcineva. O vorba de bine spusa la momentul potrivit, un compliment sau o lauda binemeritata cu siguranta vor aduce cateva picaturi in galeata celui de langa noi. Si aici, atentie, trebuie sa individualizam, fiindca linguseala este foarte scump taxata in momentul in care nu suntem sinceri.

La cat mai multe galeti pline, dragii mei!

O primavara minunata!

Pe curand!

Ce poti obtine cu o atitudine prietenoasa

"Soarele si vantul se certau cu privire la care dintre ei e mai puternic, iar soarele a spus: 

"Voi dovedi ca eu sunt. Il vezi pe batranul de acolo in palton? Pun pariu ca pot sa ii dau jos paltonul mai repede decat tine."

Astfel, soarele a intrat dupa un nor, iar vantul a suflat pana a devenit aproape o tornada, insa cu cat sufla mai tare, cu atat mai aproape isi strangea batranul paltonul pe corp.

In cele din urma, vantul s-a potolit, iar soarele a iesit de dupa nori si i-a zambit cu bunatate batranului. Dintr-o data, acesta si-a sters fruntea si a dezbracat paltonul. Apoi, soarele i-a spus vantului ca blandetea si atitudinea prietenoasa sunt mereu mai puternice decat furia si forta."

Paragraful de mai sus reprezinta o fabula din fabulele lui Esop, despre care isi aminteste autorul Dale Carnegie ca a citit-o in copilarie.

Stim ca orice fabula reprezinta viata insasi sau macar anumite aspecte ale vietii, traite de fiinte umane.

Asadar, ce invatam din aceasta scurta istorisire?

In fiecare zi din viata noastra avem niste obiective, pe care ni le stabilim mai putin sau mai mult constient: lucruri pe care vrem sa le obtinem, intalniri in care vrem sa iesim in castig, hotarari pe care vrem sa le luam, activitati pe care vrem sa le intreprindem, pareri pe care vrem sa ni le impunem.

In toate acestea nu suntem chiar independenti, pentru ca multe din ele implica cel putin terte persoane. Cunosc frustrarea, furia, supararea care apar atunci cand ceva nu iese cum credeam sau cineva impiedica mai direct sau mai indirect planurile mele.

Insa intrebarea este ce fac atunci cand depind de altii in indeplinirea scopurilor mele? Cu ce atitudine intampin pe cei din "tabara adversa", atunci cand ma aflu intr-o dezbatere? Cum inaintez o cerere, o plangere, o dezamagire in fata celui care este raspunzator de ea?

Si dincolo de aceste intrebari este intrebarea: Cum sunt eu? Pentru ca asa cum sunt eu, asa voi actiona/ reactiona.

Imi amintesc de o vorba pe care am auzit-o de multe ori din gura unui prieten:

"Oamenii sunt ca pliculetele de ceai. Cand le pui in apa fierbinte se vede ce gust/ culoare/ aroma au."

Multi dintre noi suntem amabili, draguti, zambitori cand apele sunt linistite. Dar cum suntem cand tumultul incepe sa puna stapanire peste ele?

Ne comportam cu/ de fata cu cei din jurul nostru ca un soare sau ca un vant? Suntem pasnici, blanzi si surazatori mereu sau uneori devenim razboinici, dorind cu orice pret sa dezbracam pe oricine ne iese in cale de tot ce ne deranjeaza sau nu ne ajuta pe noi?

Sursa foto: Aici

Ce mancam? Miere sau fiere? Pentru ca ce mancam se vede in exterior. Cu ce ne alimentam mintea, cu aceea ii stropim pe cei din jur, dar nu numai pe oameni, ci si mediul inconjurator.

Abraham Lincoln a cugetat la aceste lucruri si concluzia baza pe experienta a fost:

"Un strop de miere atrage mai multe muste decat un litru de fiere."

"Adopta o atitudine prietenoasa", este sfatul de astazi al autorului. As completa: Adopta o atitudine prietenoasa, fie ca te afli printre prieteni sau printre cei care incearca sa iti puna bete in roate.

Iti doresc un weekend si o saptamana viitoare de miere si tu sa fii soarele ce incalzeste si lumineaza mica ta lume! 

A LUA TOTUL IN PLAN PERSONAL

Ma bucur de reintalnirea cu voi din fiecare saptamana care ma ajuta sa imi umplu galeata. Sper ca si pentru voi aceasta intalnire are acelasi efect si ma bucur daca se intampla acest lucru.

Citind Capitolul 5 din „How full is your bucket?” am realizat ca fiecare dintre noi este diferit in felul sau si datorita acestor diferente, fiecare din noi avem nevoie de metode individualizate de umplere a galetii. Un lucru ramane insa constant: modalitatea binevoitoare de a ne comporta unii cu ceilalti, mici acte de intr-ajutorare care, plasate la momentul si locul potrivit adauga inca o picatura in galeata noastra.

Este foarte interesant cum functioneaza lucrurile: ceea ce pe mine ma face fericita, imi ridica moralul si ma motiveaza, pe tine poate sa te irite, sa te descurajeze sau chiar sa te enerveze. Citeam de exemplu povestea lui Susan, care ocupa pozitia de directoae la compania la care lucreaza si Matt, un reprezentant stralucit al serviciului de relatii cu clientii. In momentul in care Susan a devenit manager de divizie in aceasta organizatie, ea si-a dat seama ca reusita sa va depinde de motivatia si succesul echipei pe care o conduce gandindu-se sa ii stimuleze pe acestia sa atinga un randament superior.

Deoarece inainte de a ocupa aceasta pozitie de manager Susan a facut si ea parte din randul reprezentantilor serviciului de relatii cu clientii, ea era foarte fericita si entuziasmata in momentul in care castiga premii importante sau distinctii. Iubea sa se ridice in picioare in sala plina de colegi, sa fie aplaudata si ovationata. Astfel, acum, cand depindea de ea sa recunoasca meritele celor mai buni membrii din echipa sa, s-a gandit ca cea mai buna modalitate de a face acest lucru este sa pregateasca o ceremonie de acordare a acestor premii cat mai fastuoasa.

Desi ceremonia a iesit exact cum planificase Susan, Matt a reactionat total opus fata de maniera la care se astepta aceasta. Vizibil iritat si nervos, acesta a declarat in fata tuturor ca nu are nevoie de acest premiu, adaugand ca “are deja o groaza de astfel de placi omagiale acasa, asa de multe ca nu mai avea unde sa le puna, prin urmare nu mai avea nevoie de inca una.” Cu siguranta, unii dintre colegii lui Matt care se aflau la momentul respectiv in sala ar fi fost extaziati sa primeasca o astfel de distinctie. Insa nu si Matt.

Aceasta a fost cu siguranta una dintre cele mai urate experiente din viata lui Susan. Pe langa faptul ca dezastrul respectiv daunase moralului colectivului din care facea parte si Matt, acum trebuia sa se gandeasca la o modalitate de a-i recastiga increderea lui Matt.

Individualizeaza, individualizeaza, individualizeaza

Primul pas pe care l-a facut Susan pentru a-si repara greseala a fost sa afle cat mai multe lucruri despre Matt, descoperind ca lucrul la care tinea Matt cel mai tare erau cele doua fete ale sale. Fata I se lumina in momentul in care vorbea despre ele. Astfel, anul urmator, Susan a contactat-o pe sotia lui Matt si a rugat-o sa le duca pe fete la cel mai bun studio foto din oras pentru a le face fetelor o fotografie de dimensiuni mai mari, fara a-i spune lui Matt nimic, evident.

In momentul decernarii distinctiilor, Susan a inceput ceremonia vorbind despre un om cu totul special. In discursul ei a avut grija sa insereze comentarii nu numai referitoare la cel mai bun angajat ci si la familistul care isi iubea copiii ca pe ochii din cap, la final dezvelind fotografia celor doua fetite ale lui Matt.

Vizibil emotional, Matt aproape a alergat spre scena si a imbratisat-o pe Susan, declarand ca o recompensa mai potrivita nu exista decat aceasta.

Ceea ce putem desprinde din aceasta intamplare este simplu: fiecare dintre noi isi umple galeata cu elemente care conteaza pentru el. Ceea ce este important pentru mine, poate fi lipsit de importanta pentru tine si viceversa.

Intr-o companie este exact la fel. Atat in relatiile dintre colegi (pe orizontala), cat si in relatiile ierarhice (pe verticala) trebuie sa se inteleaga faptul ca fiecare angajat este unic si valoros pentru companie prin contributia pe care acesta o aduce in organizatie. Atat abordarea trebuie sa fie individualizata, cat si sistemul de recompense.

Asadar dragi cititori, imi doresc ca prin articolul de astazi nu doar sa fi adaugat o picatura in galetile fiecaruia dintre voi, ci mai mult, vreau sa cred ca ati ramas cu o concluzie in urma acestei lecturi, indiferent daca sunteti angajat, angajator, student sau o persoana care citeste cu placere articolele postate in fiecare saptamana de catre membrii echipei Job Connect.

Au revoir! :)

Ai gresit? Recunoaste cu tarie!

Pe masura ce avansez cu lectura cartii lui Dale Carnegie "Secretele Succesului"- Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent -, devin mai mult constienta decat pana acum de dorinta profunda a fiintei umane de a se simti importanta, in fata ei si in fata altor persoane.

In articolul trecut am scris despre trebuinta de a gasi modalitati diplomate si prietenoase de a le arata interlocutorilor nostri ca se insala asupra unui lucru.

In acest articol, este randul sa vorbim despre ce se intampla atunci cand chiar noi ne-am inselat, cand am gresit si am realizat acest lucru.

Si solutiile lui Carnegie au de-a face tot cu aceasta nevoie de stima de sine a fiecarei persoane si se refera la a recunoaste "repede si cu tarie" atunci cand ai gresit, cand anumite evenimente/ situatii sunt consecinte ale greselii tale.

Carnegie exemplifica acest lucru ilustrand o intamplare din viata sa si a cainelui sau, pe nume Rex, un buldog de rasa Boston, carora le placea sa se plimbe liberi printr-o anumita zona mai putin populata in apropiere de resedinta Carnegie. Povesteste cum a fost admonestat de un om al legii pentru ca Rex nu avea nici lesa, nici botnita. A fost iertat prima data, dar avertizat ca la a doua abatere va fi amendat. Pentru un timp autorul s-a supus, insa dragostea pentru caine si bucuria de a-l vedea jucandu-se si alergand liber au intrecut teama de pedeapsa in cazul neascultarii. Asa ca a doua intalnire cu omul legii a fost intr-un moment in care atat omul, cat si cainele alergau fericiti pe un deal putin populat. La vederea politistului venind calare, autorul a stiut ca nu mai are scapare. Insa, apropiindu-se de politist, i-a luat-o inainte, autoacuzandu-se si recunoscand ca nu are niciun drept de aparare, ca fapta lui este periculoasa, ca nu are nicio scuza. "Politistul, fiind om, a dorit sa se simta important, astfel atunci cand am inceput sa ma condamn singur, singura modalitate prin care isi putea hrani sentimentul importantei de sine era sa adopte atitudinea marinimoasa de a ierta."

Asa ca a scapat si de data aceasta de amenda.

Nu stiu despre tine, insa stiu ca au fost ocazii in viata mea cand m-am facut responsabila pentru anumite greseli si m-am "predat" celor care erau afectati de greseala mea. Am facut acest lucru cu sinceritate si atitudinea: "Ce-o fi, o fi, recunosc si scap de mustrarile constiintei mele." Pentru ca, pentru mine, mustrarea constiintei mele, este mai grea decat mustrarea sau pedeapsa primita de la alti oameni. I-am simtit "dezarmati" pe cei in fata carora am recunoscut sau m-am automustrat. Si subscriu la afirmatia lui Dale Carnegie referitoare la faptul ca daca i-am dezarmat si ma autocondamn, singura varianta care le mai ramane lor este sa ma apere pe mine.

Poate fi si amuzant. Insa "exista un anumit grad de multumire in a avea curajul de a-ti recunoaste greselile. Acest lucru nu doar ca indeparteaza aerul de vinovatie si atitudinea defensiva, ci si ajuta adesea la rezolvarea problemei create de eroare."

Autorul citeaza un vechi proverb: "Luptandu-te, nu obtii niciodata destul, insa cedand, primesti mai mult decat te-ai asteptat."

"A-ti lua inima in dinti", a deveni responsabil si a fi ferm in atitudinea de "pocainta", necesita, cred eu, un caracter tare, un caracter demn si frumos:

Sursa foto: Aici

"Orice om isi poate apara greselile. Si majoritatea oamenilor neintelepti o fac. Insa faptul de a -si recunoaste greselile ridica pe cineva deasupra turmei si ii confera un sentiment de noblete si de bucurie." (Dale Carnegie)

Concluzia acestui capitol este "Daca te inseli, recunoaste repede si cu tarie." Poate ca nu mai poti recunoaste ceva imediat, insa, in acest caz, poti recunoaste "cu tarie".

Simt nevoia de a clarifica acest aspect: Nu promovez aceasta "recunoastere repede si cu tarie" doar cu scopul de a "scapa" cu o pedeapsa mai usoara sau chiar cu iertarea celeilalte persoane. Promovez acest principiu pentru ca asa este corect, fair-play: sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, indiferent daca sunt consecinte pozitive sau negative, indiferent daca faptele au fost gresite sau au fost bune.

Si, da! Tine de caracter, care poate fi permanent imbunatatit si intarit. Iar aceste ganduri si ele traite reprezinta o treapta in plus!

Curaj!

O GALEATA CARE DA PE DINAFARA

"Pesimistul vede dificultati in orice oportunitate. Optimistul gaseste oportunitati in orice dificultate."

Winston Churchill

Te salut, drag prieten!

Astazi vom discuta despre forta gandirii pozitive. Da, cred ca fiecare articol scris pe acest blog atinge mai mult sau mai putin aceasta idee, insa in acest articol m-am gandit ca aceasta poate fi dezvoltata.

Este bine-cunoscut faptul ca articolele mele se bazeaza pe lecturile pe care le savurez in timpul saptamanii si pe care sunt foarte nerabdatoare sa le impartasesc cu tine, in fiecare zi de marti.

Saptamana aceasta, citind, ca de obicei, “portia” saptamanala de “Cat de plina ti-e galeata?” am ramas profund impresionata de povestea unuia dintre autorii acestei carti, Tom Rath. Desi, de la o varsta frageda promitea multe, viata acestuia a fost presarata cu foarte multe obstacole, unele dintre acestea nici macar nu ii dadeau vreo sansa de supravietuire. Eroul nostru insa, cu sprijinul familiei sale, care l-a incurajat permanent si cu ajutorul gandirii pozitive si a optimismului, a reusit sa invinga aceste greutati.

Referitor la optimism si la gandire pozitiva se gasesc foarte multe articole si informatii (am dat un Google Search si mi-au aparut 168.000 de articole in 0,14 secunde). Nu voi plictisi cu inca o trecere in revista a ceea ce inseamna acest lucru. Vreau totusi sa scot in evidenta beneficiile unei astfel de gandiri si propria mea opinie in legatura cu acest subiect. De asemenea, te invit sa discutam impreuna in sectiunea de comentarii referitor la aceasta tema.

Tu ai vazut vreodata un pesimist sa aiba succes? Nici eu! Insa am vazut foarte multe persoane optimiste care, desi aveau necazuri, reuseau sa vada mereu partea buna a lucrurilor, ba chiar le ridicau moralul celorlalte persoane din jurul lor, care nu vedeau o scapare din situatia in care se aflau.

Francesca Riegler spunea ca: “Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi insine fie indurerati, fie fericiti si puternici. In ambele cazuri, avem la fel de mult de muncit.”

Da, chiar cred ca unele persoane s-au nascut cu un grad mai ridicat de optimism, iar altele cu un grad mai ridicat de pesimism. Este scris sa fim diferiti. Insa, facand analogia cu inzestrarea intelectuala, ma gandeam ca este la fel. Imi amintesc de perioada din scoala, cand unii colegi depuneau mai mult efort la anumite materii pentru a primi o nota de trecere, iar la altii, efortul depus nici macar nu se putea numi efort.

Tot la fel cred ca este si cu optimismul. Cei pe care Mama Natura i-a lasat mai optimisti, e in structura lor sa aiba un comportament proactiv si optimist. Cea de-a doua categorie insa, trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a “umple” acest gol, insa avand vointa cred ca este posibil.

Vointa! Acest element-cheie este esential in orice activitate care necesita schimbarea unui anumit comportament deja bine “batatorit”.

Chiar daca unele probleme par ca nu au o parte pozitiva, nu trebuie niciodata sa uitam ca rezultatele cele mai bune se vad in timp si doar daca suntem consecventi in comportamentul optimist. Acesta trebuie sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, din rutina noastra zilnica, din personalitatea noastra si din modul nostru de a fi.

In acest mod, vom integra cu usurinta optimismul in activitatile noastre zilnice, iar dupa ceva timp ne “trezim” ca suntem optimisti :)

O saptamana plina de optimism si voie buna! (mai ales ca si vremea de afara pare sa tina cu noi:)

Pe curand!